Umbre pe Calea Victoriei
premiera 3 iunie 2012
O incursiune cu parfum de altă dată, parfum adus la viaţă prin statui vivante. Spectacolul vorbeste despre istoriile teribile pe care nu avem voie să le uităm, istorii ce s-au petrecut în umbrele Bucureştilor.
Cronică:
„Propunerea spectacolului “Umbre pe Calea Victoriei” era de a sugera o scurtă istorie a Capitalei pe un scenariu ingenios conceput de Mihai Mălaimare, regizor și al spectacolului. Simplu și atractiv, scenariul relata în 14 momente importante pentru Bucureștiul de demult, perioada 1821 – 1930. Spațiul evocărilor era excelent indicat de scenografa Sanda Mitrache, prin 14 “tablouri” cu mici estrade, alături fiind “afișe” discret, cu precizare documentări istorice asupra epocii. Costumele, machiajul, scenografei erau senzaționale, indicau cu generozitate epoca personajelor alese prin scenariu.
Lecția de istorie activă, o relata prin replică, un personaj al timpului, Ludovic West, interpretat cu finețe de Mihai Mălaimare cu ajutorul unui microfon. Fiecare moment evocat, se ilustra conform stilului nonoverbal al conceptului regizoral, prin pantomimă, excelent executată de interpreți. După fiecare secvență, actorii rămâneau nemișcați pe parcursul derulării întregii evocări. Susțineau imaginea ilustrării trecutului, surprinsă ca într-un album de ținută grafică, fiind adevărate tablouri vivante ale timpului.” (Ileana Lucaciu – Blogul Spectator)
Boier de viţă veche -1810-
Era pe vremea ocupării Bucureştiului de către ruşi. În seara de 17 ianuarie 1810 , boierul Dinu Filipescu dădu un mare bal în onoarea principelului Bagration, comandantul şef al oştirii ruseşti la care invită pe toţi generalii ruşi împreună cu Zass , comandantul oraşului. La sfârşitul balului Generalul Zass scoase din buzunar un ucaz împărătesc prin care Boierul Dinu Filipescu era surghiunit în Rusia . I se dădea un răgaz de 48 de ore . Boierul Filipescu ascultă în linişte şi spuse : Porunca Împăratului se va împlini. Fiindcă ne hărăzeşte 48 de ceasuri să-i mulţumim şi să ne vedem de masă.
Primul Teatru -1812-
Sasul Mathias Brody a instalat o baracă de scânduri în spatele curţii casei Slătineanu, pe locul unde se află astăzi restaurantul şi cofetăria Capşa , oferind prin diorame, primul spectacol public din Bucureşti. Erau reproduse pe pânză şi prezentate imagini din oraşe apusene, scene din războaie, călătorii pe mare, încoronări de regi şi împăraţi.
Ai noştri tineri…-1824-
În Bucureştii anteriilor şi a giubelelor se întorc de la Paris în frac , cu bumbi de alamă , patru feciori de boieri , patru prieteni. Unul dintre ei este Gheorghe Bibescu şi va ajunge peste 20 de ani Domn al Ţării Româneşti. Acum îi aşteaptă pe ceilalţi la o cafea…
Drogheria- 1828-
Pe Uliţa Franţuzească , sub casele dr.Mihalache Darvaris, Madam Lucovici deschide prima drogherie din Bucureşti şi îşi face reclamă în Curierul Românesc:
„ Aici de vând cosmeticele şi compoziţiile chimice născocite de I.de Miller- o doftorie care face să înceteze imediat orice durere de dinţi, alifie de frumuseţe prin care pieliţa se face albă, netedă şi răspândeşte vioiciune peste faţă, minunata compoziţie care face să crească părul de isnoavă, compresa pentru durere de cap, plasturi pentru negi, pomade de mustăţi castanii, negre şi bălane.”
Pensionul de Fete- 1829-
În Bucureşti încep să apară pensionatele particulare de fete, conduse de doamnele Vaillant, Bonnet, de Comble, Buvelot…Aici madam Vaillant şi una dintre elevele sale ( nu tocmai cuminti )…
Floarea de Liliac-1854-
În primăvara lui 1854, pentru nespusa bucurie a ofiţerilor ruşi soseşte la Bucureşti Rose Pompon-regina cancanului, care dorea să deschidă o parfumerie sau să treacă de-a dreptul în Rusia, nu ştia foarte bine nici ea. Ca să obţină paşaportul trebuia să ceară o audienţă la Feldmareşalul Paşkevici, om de 78 de ani, rece şi neînduplecat. După 12 ore petrecute împreună cu el, Rose primeşte paşaportul şi o floare de liliac pe care o va păstra ca suvenir.
Violonistul
După moartea lui Iancu Oteteleşanu , Helene, femeia pe care a iubit-o atât de mult este singură şi parcă aude sunetele viorii lui Ludovic West, cel care cânta cele mai frumoase lancieuri, cadriluri şi valţuri. Amintirile unei frumoase doamne sunt ca o floare ce stă să moară în amurg.
Anticarul Alcalay-1890–
Lumea îl vedea în fiecare zi, fie vară, fie iarnă lângă dulapurile lui cu cărţi pe care le mângâia ca pe nişte copii. La vremea aceea , anticarul Alcalay părea trăitor acolo de când lumea…
Flaşneta-1900-
Nemaivăzuta minune a cutiei care scoate muzică apăru şi în Bucureşti , înveselind străzile şi trecătorii…
La Moşi într-o tarabă -1910-
Foarte la modă în bâlciurile vremii era „ fecioara”, celebrul instrument medieval de tortură din care, se spunea, nu scăpa nimeni cu viaţă…
Soldatul şi Coşarul -1920-
Coșarul aduce pretutindeni noroc şi puterea de a rezista şi de a transforma orice vis în realitate.
Vânzătorii ambulanţi-1930-
Pe străzile Bucureştiului umblau olteni cu cobiliţa vânzând iaurt, zarzavaturi şi câte şi mai câte!
În Cişmigiu, la ghioc -1930-
În Cişmigiu puteau fi văzute adesea domnişoare care încercau să-şi afle partea şi norocul din gura celebrelor ghicitoare cu ghiocul.
Crucea de Piatră -1930-
Sunt multe poveştile din Crucea de Piatră, iar una dintre ele vorbeşte despre o dragoste cum nu s-a mai văzut…
Dinu Filipescu – Eugen Fetescu
Dansatoarea din buric – Delia Riciu
Mathias Brody – Cosmin Creţu
Gheoghe Bibescu – Valentin Mihalache
Chelnerul – Răzvan Teodorescu
Madame Lucovici – Ana Maria Ioniţă
Madame Vaillant – Haricleea Bădescu
Eleva – Adriana Bordeanu
Rose Pompon – Alina Crăiţă
Feldmaresalul Paskevici – Sorin Dinculescu
Ludovic West – Mihai Mălaimare
Helene Oteteleşteanu – Anamaria Pîslaru
Anticarul Alcalay – Nicolae Pungă
Flaşnetăreasa – Laura Dumitraşcu Duică
Circăreasa – Emilia Manea
Coşarul – Andrei Drăgulescu
Soldatul – Bogdan Angelescu
Oltean cu cobiliţa – Robert Poianu
Iaurgiu – George Ivu
Ţiganca cu ghioc – Ioana Rufu
Doamna – Dora Iftode
Prostituata – Oana Dragnea
Madama – Iulia Dumitru
Tânărul – Cristi Neacşu
Realizatori:
Scenariul şi regia – Mihai Mălaimare
Scenografie – Sanda Mitache
Muzica – Răzvan Diaconu
