RAVE DE RAVEL
- spectacol de teatru fizic -
de Andrea Gavriliu
Despre spectacol
Rave de Ravel este un spectacol de teatru fizic care explorează contrastul dintre clasic și contemporan, între solemnitatea muzicii lui Maurice Ravel și energia viscerală a unui limbaj corporal urban, inspirat din street dance și dans tribal african. Cinci tineri, îmbrăcați casual, ca o gașcă dintr-un cartier de periferie, intră în dialog cu muzica clasică nu prin opoziție, ci printr-o formă inedită de rezonanță – groove-ul. Acest termen provenit din jazz exprimă felul personal, organic în care fiecare corp se lasă traversat de ritm, găsindu-și o ciclicitate proprie în mișcare.
Fiecare secvență coregrafică se dezvoltă pe câte o piesă semnată de Ravel, construind relații, tensiuni și complicități între membrii grupului: o încercare de seducție pe Pavane pour une infante défunte, o legătură frățească aproape telepatică pe Jeux d’eau, un joc de transformări caricaturale pe Alborada del Gracioso sau momente solistice de „vizualizare a muzicii” în cheie ludică pe fragmente din opera L’enfant et les sortilèges.
Celebrul Boléro – un leitmotiv al spectacolului – devine un ritual tribal contemporan, în care repetiția hipnotică a temei muzicale trezește instinctul ancestral al dansului. Coregrafia, lipsită de o dramaturgie clasică, are o structură modulară, punând accent pe libertatea de expresie și pe dinamica relațională a unui grup de tineri care reinventează un patrimoniu cultural cu prospețime, umor și impertinență. Rave de Ravel nu este doar o fuziune de stiluri, ci o declarație despre felul în care muzica clasică poate pulsa în ritmul prezentului.
Realizatorii
Concept, coregrafie și ilustrație muzicală: Andrea Gavriliu
Lighting design: Andrei Ignat
Muzica: Maurice Ravel
Performeri
Eduard Chimac
Iustin Danalache
Elena Foriș
Vlad Furtună
Valentina Kocsis
Stilul coregrafic al Andreei Gavriliu e ludic, nerușinat, plin de gesturi exagerate și pantomime comice juxtapuse aici adesea pe muzică dramatică, răsunătoare. Suntem introduși în lumea acestor tineri care, dincolo de fațada dură, trec de fapt prin trădări, îndrăgostiri, pierderi și jocuri – se caută pe scenă în momente coregrafice jucăușe, sensibile sau melodramatice pline de emoție. Se disting multiple stiluri de dans și de mișcare: secvențe de streetdance, dans tribal african, dans contemporan și balet clasic. E de notat faptul că în România Gavriliu este neîntrecută ca cea mai prolifică artistă în zona teatrului fizic, iar rigoarea ei tehnică și fascinația pentru fizicalitatea interpreților sunt fundația spectacolelor ei explozive.(…)
Într-o scenă cu Vlad Furtună, Eduard Chimac și Iustin Danalache, cei trei se joacă într-o băiețeală teribilă până când unul dintre ei cade, chipurile mort, la podea. Umorul e creat de gestul inexplicabil și de felul în care ceilalți doi se lansează într-o pantomimă cuprinsă de disperare, mișcări rapide, flamboaiante și exagerate, în râsetele sălii. Multe momente se citesc ca niște scene de film mut sau secvențe din desene old school, performerii jucând impecabil absurdul glumelor parcă smulse din Looney Toons.
Un duet între Valentina Kocsis și Eduard Chimac începe cu un moment de flirt – ea se așează și se trage, puțin câte puțin, mai aproape de el, cu o stânjeneală înduioșătoare, spartă apoi de umor. Continuă apoi cu o secvență de partnering complexă, un du-te vino în care se împing, pleznesc, apropie, îndepărtează, se dau peste cap unul pe altul și unul după altul. Ceva de admirat la opera coregrafei este faptul că gestica sexuală în relațiile de pe scenă nu e niciodată vulgară sau ostentativă, ci mereu jucăușă, exagerată, generatoare de râsete și empatie din public (…) (Simina Popescu, Rave de Ravel)
Cea mai nouă nebunie de teatru fizic semnată de Andrea Gavriliu, dată jos de pe raftul cu dorințe și înscenată la Teatrul Masca (și) pe bolero-ul lui Ravel. Și mai ales dincolo de el. Sau cea mai frumoasă întâlnire a fetelor și băieților de pe stradă cu cel mai cool sound clasic, îmblânzitor priceput de inimi și răzvrătiri adolescentine, chemate la defulare și răsfăț. De una dintre cele mai importante artiste coregrafe din peisajul autohton.
Contraste magice la tot pasul în cutia de rezonanță a uneia dintre celei mai pricepute însuflețitoare de trupuri ale scenei noastre, transformate cu grație și senzualitate în joc și joacă, super-vibe, super-emoție, mult umor și foarte multă energie.
Un joc masculin/feminin pe tema „mai nu vrea, mai se lasă! (…)”, fără de cuvinte, ce reușește un dramatic de cea mai bună calitate în teatralitate.
Restul e poezie și libertate.
Cu reverențe de rever. De rave. De Ravel.
Iar boléro-ul… Doamne, boléro-ul!… ( Luciana Antofi , Drama-groove sau poezia corporală a unui boléro: RAVE DE RAVEL DE ANDREA)
Eduard Chimac, Iustin Danalache, Elena Foriș, Vlad Furtună și Valentina Kocsis ocupă scena și captează atenția încă de la intrarea în sală a spectatorilor. Treptat, povestea se scrie de la sine: pasiuni dezlănțuite, povești de dragoste înfiripate, jocuri de putere, cunoașterea universului, despre toate acestea este vorba în momentele spectacolului. Un parcurs ad regresum gândit foarte inteligent de Andrea Gavriliu, pentru că spectacolul se încheie cu un dans tribal, moment când spectatorul realizează că tocmai a luat parte la un curs de istoria dansului foarte condensat, ascuns bine de tot în spatele mișcărilor de dans din stilurile numite generic street dance (…) ( Nona Rapotan, Rave de Ravel-Dreptul de a visa cu ochii deschiși)
„Rave de Ravel” nu este doar o fuziune de stiluri, ci o metaforă a reîntâlnirii dintre trecut și prezent, un dialog între rafinamentul clasic și energia străzii. Arta nu are dată de expirare – poate fi reinterpretată, adaptată și păstrată vie în societatea contemporană (…) ( Radu -Denisa Mihaela, Rave de Ravel” când clasicul dansează pe ritmuri contemporane)
