Istoric

La 1 iulie al aceluiași an, Teatrul Masca începe să funcționeze în subsolul unei clădiri din cartierul Aviatorilor, fără dotări. Într-un spațiu de 20 m², amenajat de echipă, cu costume din spectacolele casate ale altor teatre, cu o aparatură sonoră împrumutată, încep repetițiile. Din nucleul trupei inițiale fac parte Anamaria Pîslaru și Sorin Dinculescu, actori ai Teatrului Masca și în prezent.

Prima reprezentație a Teatrului are loc în aer liber, la Cafeneaua Muzeului Literaturii Române, pe 5 august 1990, cu actorii: Anamaria Pîslaru, Dalila Gall, Sorin Dinculescu, George Țoropoc, Florentin Duse, Tudorel Filimon și Mihai Mălaimare. În aceeași perioadă, Teatrul Masca susține primul turneu în țară, la Costinești.

Anul 1990 înregistrează primele două premiere ale Teatrului: „Clovnii” (scenariul și regia Mihai Mălaimare), pe 30 septembrie, și „Medievale” (regia și scenariul Anca Florea) pe 29 octombrie, ambele în noua sală amenajată de actorii trupei, din Str. Biserica Amzei. Mai mult, în decembrie, Teatrul Masca este invitat la primul turneu internațional, Festivalul Itinerant al Clovnilor, în cadrul căruia joacă în 12 orașe din Franța.

Producțiile sunt prezentate, după caz, în contexte internaționale precum Festivalul Internațional de Teatru Experimental de la Cairo (1991, 1992), Zilele Teatrului de la Carthagina (1991), Festivalul Internațional de Teatru de la Istanbul, Festivalul de Teatru Alternativ de la Leipzig (1993), Festivalul International al Teatrelor Alternative de la Skopje, Festivalul Culturii Românești în Statele Unite ale Americii la Lincoln Center din New-York, Washington și Philadelphia (1995), Festivalul Internațional de Imagine de la Budapesta, Festivalul Internațional de Teatru Alternativ de la Bratislava (1996), sau turneele în Ungaria, Slovacia, Franța, Luxemburg, Bulgaria, Albania, Germania și Belgia.

În pofida aplauzelor internaționale, acești ani sunt marcați de incertitudine și de instabilitate în ceea ce privește sediul teatrului. În septembrie 1992, în lipsa unui spațiu propriu și a posibilității de a repeta și de a susține spectacole, trupa teatrului organizează un protest față de indiferența autorităților – care se transformă în 15 zile de repetiții și reprezentații în aer liber, în Piața Victoriei. Din această revoltă, ia naștere specificul de teatru stradal care definește Teatrul Masca pentru o lungă perioadă de timp.

Prima stagiune în aer liber a Teatrului Masca are loc în parcuri și pe stradă între martie și octombrie 1993, dublată de o serie de turnee în țară – demers continuat până după ce, în anul 1995, Teatrului Masca îi este atribuit Cinematograful „Pacea” din Militari, o clădire inutilizată și, la acel moment, inutilizabilă. La un an de la emiterea acestei Hotărâri, în august 1996, echipa Teatrului se mută în clădirea nou-primită – în acest stadiu, fără geamuri, fără lumină sau grupuri sanitare, fără căldură și fără spații de depozitare pentru decoruri.

În ciuda condițiilor, palmaresul Teatrului Masca se îmbogățește și se diversifică: „Parada” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 1998), „Cântec de clovn” și „Cabaretul națiunilor” (1998), „Un alt concert de promenadă” (1999), „Domnul de Pourceaugnac” (regia Mihai Mălaimare, 1999) – o reîntoarcere la text după 10 ani de teatru nonverbal –, „Povești din România” (2000) – spectacol pregătit pentru participarea la Expoziția Mondială de la Hanovra –, „La Români” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2001), „Bâlci parizian” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2001), „Georges Dandin” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2001), „Gardienii veseli” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2002), „Cabaret european” (regia și scenariul Mihai Mălaimare, 2002), „Prostia omenească” (regia și scenariul Mihai Mălaimare, 2003), „Orașul, Oamenii și Muntele” (2002) – primul spectacol teatru-expoziție din România, „Actori repetând” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2003), „Farsele lui Arlecchino” (regia Mihai Serghei Tudor, 2003), „Ce părere aveți despre dragoste?” (regia Cristian Rotaru, 2004), „Intrusa” (regia și scenariul Mihai Mălaimare, 2004), „Statuile” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2004), „Fior d’Amor în Bucureșci” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2005), „Fuga de Bach în cartier” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2005), „Oglinda” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2005).

Aceste spectacole au fost jucate în stagiuni în aer liber, în parcuri bucureștene, dar și în deplasări. În luna iunie a anului 1999, are loc inaugurarea Parcului Masca, un parc pentru copii din cartierul Militari, ulterior desființat.

Anul 2000 aduce perspectiva unui nou spațiu: clădirea fostei case de cultură „Înfrățirea între popoare” din cartierul Bucureștii Noi – spațiu primit în administrare, dar care se dovedește impractic: spațiul de jos fiind amenajat pentru a servi unei discoteci, iar cel de sus, unei săli de curs universitar. Astfel, Teatrul Masca serbează 10 ani de la înființare alături de publicul bucureștean în Parcul Herăstrău, unde și organizează cea de-a doua ediție a Festivalului Nasurilor Roșii.

Acest demers este urmat de o serie de evenimente în aer liber, unele depășind cinci ediții: Festivalul „Moliere-n cartier”, „Primăvara Bucureșteană”, programele culturale „Week-end cu Teatru în Parcul Herăstrău” și „Maidane cu Teatru”, Târgul de jucării, Ziua Mediului, Festivalul Usturoiului din Copălău și Festivalul Iarna Bunicilor. Între 2003 și 2005, Teatrul Masca își formează publicul în stații de metrou din tot Bucureștiul, în cadrul proiectului „Orașul de sub oraș”.

Teatrul Masca își continuă activitatea și pe plan internațional, fiind invitat la Festivalul Țărilor din Europa de Est la Nancy, Festivalul Internațional de Imagine de la Budapesta (1999), Expoziția Mondială de la Hanovra (2000), Festivalul de artă contemporană „Pleine Art” de la Budapesta, Săptămâna culturală a țărilor candidate la integrarea europeană de la Hamburg (2001), Zilele comunității franceze de la Bruxelles, Zilele Orașului de la Louviere (2002), Festivalul de Teatru de la Plovdiv (2004), dar și în turnee în Franța, Danemarca și Germania.

În anul 2004, spectacolul „Intrusa” este premiat cu Premiul Special al Juriului la Festivalul de Teatru de la Plovdiv și cu Marele Premiu al Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț.

Read more hidden text

Premierele care au definit acest nou început sunt „Flori d’Amor în Bucureșci” într-o nouă viziune (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2006), „Cafeneaua” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2006), „Clovnii” (regia și scenariul Mihai Mălaimare, 2007), „O locomotivă și o gară” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2007), „Gemenii” (regia lui Michele Modesto Casarin, 2007), „Actorul” (regia Anca Florea, 2007), „Doamna cu cățelul” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2008), „Măturătoarele” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2008), „Îndrăgostiții” (regia Michele Modesto Casarin, 2008), „Acul cumetrei Gurton” (regia Mihai Mălaimare, 2008), „Cocktail” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2008), „Ghetto Blaser” (de Vava Ștefănescu, 2009), „Gardienii se întorc” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2009), „Slugă la doi stăpâni” (regia Mihai Mălaimare, 2009), „Regele Cerb” (regia Michele Modesto Casarin, 2009) și „Prințesa din castelul de aramă” (regia Cristian Pepino, 2009).

Producțiile Teatrului Masca ajung, astfel, la numeroase festivaluri din țară și din afară, printre care Festivalul Internațional Teatru-Imagine din Târgu Mureș, Festivalul Internațional de Teatru de la Sfântu Gheorghe, Festivalul Internațional de Teatru Experimental de la Cairo (2006), Festivalul Internațional de Teatru al Regiunilor Europene de la Hradec Kralove (2007), Festivalul Euroregiunilor de la Blagoevgrad, Festivalul Comediei Românești „FestCo” – în cadrul căruia primim Premiul pentru ingenioase momente artistice, Festivalul „Babel Fest” de la Târgoviște, și, cu ocazia „Sibiu – Capitală Europeană”, la Sibiu (2007). În acest timp, trupa se bucură de numeroase invitații din partea Institutului Cultural Român pentru a susține reprezentații în Viena, Alcala de Henares, Praga, Cracovia, Varșovia, Burgos și Madrid.

În anul 2008, Teatrul Masca și managerul său de la acea vreme, Mihai Mălaimare, primesc Premiul Special pentru performanța în teatrul non-verbal în cadrul Galei Premiilor UNITER. Mai mult, „Intrusa” este primul spectacol de teatru românesc transmis live pe internet, pe 26 martie 2009.

În următoarea perioadă, Teatrul Masca se deplasează spre textul scris cu premierele sale, și are loc o infuzie de regizori noi odată cu proiectul „Cuvinte și Gesturi”: „Pierrot Lunatecul” (regia și scenariul Mihai Mălaimare, 2010), „Una Historia de Tango” (de Ioana Macarie, 2010), „Gigi Amoroso” (regia și scenariul Mihai Mălaimare, 2010), „Venexia” (regia Michele Modesto Casarin), „Acolo” (regia Mihai Lungeanu, 2011), „Iunia” (de Ioana Macarie, 2011), „Ex Libris” (de Mihai Mălaimare, 2011), „Câteva Paleme False” (regia Ioan Albu, 2011), „Și cu violoncelul ce facem?” (regia Lavinia Jemna), respectiv „Grenada” (de și în regia Olga Delia Mateescu, 2011).

Alte producții care își pun amprenta pe această perioadă sunt „Comedia Erorilor” (regia Mihai Mălaimare, 2011), „Cerșetorul” (de Laura Dumitrașcu-Duică, 2011), „Salome” (regia Răzvan Alexandru Diaconu, 2012), „Trei Prințese Fermecate” (regia Cristian Pepino, 2012), „Mătrăguna” (regia Dominic Dembinski, 2012), „Amor, Signora și Canarul Albastru” (regia Mihai Mălaimare, 2012), „Țara unde îngerii vin degeaba” (regia Anca Florea și Mihai Mălaimare, 2012), „Când dragostea poartă pâslari” (regia Michele Modesto Casarin, 2012), „Militarul Fanfaron” (regia și scenariul Mihai Mălaimare, 2013), „Greva” (regia Mihai Mălaimare, 2013), „Parcul” (regia și scenariul Mihai Mălaimare, 2013), „Flecărerile Femeilor” (regia Mihai Mălaimare, 2013), „Neguțătoarea din Veneția” (regia Michele Modesto Casarin, 2014), „Romeo și Julieta” (regia Mihai Mălaimare, 2014), „Bucureștii de odinioară” (regia și scenariul Mihai Mălaimare, 2014), „Vicleniile lui Scapino” (regia Mihai Mălaimare, 2014), „Comedianții” (regia Michele Modesto Casarin, 2015) – care încheie proiectul Commedia dell’ Arte al Teatrului Masca, „Parapanghelos” (regia Mihai Mălaimare, 2015), „Secretul lui Pulcinela” (regia Mihai Gruia Sandu, co-producție cu UNATC București, 2015), „Căsătoria” (regia Mihai Mălaimare, 2015), „Ulciorul sfărâmat” (regia Mihai Mălaimare, 2015), „Iedera” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2016), „Vremea trecută a dragonilor” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2016), „Vânt de primăvară prin piersici” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2016), „Nastasia” (regia Mihai Mălaimare, 2016), „Mateloții” și „Parizianca” (scenariu și regia Mihai Mălaimare, 2017), „Bizarerii baroce” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2017), „Invazia” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2017), „Casa cu nebuni” (regia Mihai Mălaimare, 2017), „Yvonne” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2018), „Noi” (scenariul Mihai Mălaimare, regia Mihai Mălaimare și Anca Florea, 2018), „Mateloții – Întoarcerea pe mare” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2018), „Bâlciul” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2018), „Strigătele Parisului” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2018), „Loochy și Moochy” (regia și scenariul Andreea Vulpe, 2018), „Visul” (regia Mihai Mălaimare, 2018), „Prostia omenească” și „Nunta” (conceptul și regia Anca Florea și Mihai Mălaimare, 2019), „Cargo Teatru” (de Laura Dumitrașcu-Duică, 2019)

Turneele și deplasările în țară și în străinătate continuă cu reprezentații multiple în cadrul unor evenimente precum Festivalul Classfest din Chișinău, Festivalul de Teatru Fortres din Serbia (2013), Festivalul Internațional de Teatru de la Smederevo (2014), Atelierul European de Teatru de la Ruse (în 2013, 2015 și 2016), Festivalul de Teatru din Novi Tvrđava (2016), Night of Festivals la Londra (2016 și 2018), Festivalul Statuilor Vivante din Ruse (2018 și 2019), Festivalul Hat Fair din Winchester (2018), dar și reprezentații în contexte celebratorii în orașele Viena, Lisabona, Bratislava, Berlin, Londra, Sofia, Viena, Bruxelles și Londra.

Începând cu anul 2011, Teatrul Masca organizează 9 ediții ale Festivalului Internațional de Statui Vivante, în cadrul căruia aduce în București spectacole de living statues din Anglia, Germania, Olanda, Italia, Spania, Portugalia, Serbia, Austria și Statele Unite ale Americii.

„Caietele Masca”, prima publicație românească despre teatrul de stradă, este lansată la 17 martie 2017, fiecare număr fiind dedicat unei teme de cercetare care vizează spațiul teatral alternativ. Publicația conține o serie de articole, interviuri, eseuri, dosare și reportaje de interes atât pentru profesioniștii de teatru, cât și pentru publicul larg. În ianuarie 2020, acestea sunt lansate în format online, pe platforma caietelemasca.ro, alături de o serie de cărți digitalizate de Mihai Mălaimare.

Printre titlurile jucate în următoarea perioadă se numără, în premieră, „Ne-am sărutat după sfârșitul lumii” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2021), „Pantomenia” (de Anamaria Pîslaru, 2021), „București Livrator” (scenariul și regia David Schwartz, 2021), „Best of Living Statues” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2021 – în premieră în cadrul Festivalului Internațional de Statui de la Ruse), „Despre dragoste și alte bazaconii” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2021), performance-ul „Refugiații” (2022, programat înainte de fiecare spectacol), „Exodul” (concept Anca Florea, scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2022), „O crimă perfectă (Îngerii de la Văcărești)” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2022), „Jilava – am ars un bloc” (scenariul și regia Ioana Păun, 2022), „Gara” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2022), „Români la porțile lumii, partea I, bronz” și „Români la porțile lumii, partea II, porțelan” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2023) și „Clovnii” (scenariul și regia Mihai Mălaimare, 2023).

Producțiile care fac parte din repertoriul Teatrului Masca la momentul actual sunt: „Criza. Kit de supraviețuire” (de Mihaela Michailov și David Schwartz, 2023), „Summit” (concept și regie Florin Fieroiu, 2023), „Caracatița” (concept și regie Catinca Drăgănescu, 2024), „Moartea și viața lui Bulă sau mitul identitar român” (spectacol-laborator de Alexandru Ivănoiu, co-produs cu Asociația IOTA, 2024), „Farfuria” (de Maria Manolescu și Dragoș Alexandru Mușoiu, 2024) și „nOu” (regia și dramaturgia Selma Dragoș, 2024).

În 2023, inițiem „La Liber” – o serie de dezbateri performative lunare pe teme „despre care nu discutăm”, cu Alex Tocilescu – și „Întâlnirile Teatrul azi la Masca”, proiect dedicat profesioniștilor din domeniul artelor spectacolului, demers al revistei Teatrul azi în parteneriat cu Masca, cu susținerea UNITER. Mai mult, lansăm programele Deschis, o microstagiune de spectacole invitate de la alte teatre din țară, și Masca Teen – teatrul ca platformă educațională alternativă.