După două zile de lucru în depozitul Masca, participanții la Atelierul de Reciclare condus de arhitecta Gabi Albu au schimbat bormașina, ciocanele, și mănușile de lucru pe creioane, caiete de desen șii SketchUp, un program de proiectare si design 3D. Zilele de lucru la designul instalațiilor-mobilier pentru gradină le petrecem în biblioteca teatrului. Muzica ce vine dintr-o boxă bluetooth acoperă parțial click-urile trackpad-urilor; între cantece, se aud creioanele agățând hârtia texturată a caietelor de schițe.
„Mascați”, „flancuri”, „practicabili”, „butec”, „balama în cui”, „contravântuire”, am un lexicon în formare în caietul de teren, adunat din prima zi de atelier. Pe drum spre depozit, în a doua zi de atelier, Ilinca, una dintre participantele la Atelierul de Reciclare, îmi răspunde cu răbdare la întrebările mele legate de termenii meseriei ei, în special cele legate de obiectul principal folosit în atelier - practicabilul, zis și „mascat”.
„E cald. E caaaaald! Simt aerul cald în valuri când trece cineva pe lângă mine”. Un gând din notele de teren în prima vizită din vara asta la depozitul de decoruri al teatrului Masca, alături de studenții din Atelierul de Reciclare, ținut de arhitecta-scenografă Gabi Albu, în cadrul proiectului Helix pentru Masca – centru cultural și comunitar.
Joi, 23 mai, de la ora 19.00, va avea loc la sediul Teatrului Masca (Bd. Uverturii, nr. 14) cea de-a opta întâlnire din seria dezbaterilor performative moderate de Alex Tocilescu. Tema ediției este „Critică și autocritică: nimeni nu-i bun la ceea ce face”.
„Ce-ar fi dacă am mai avea doar trei ore de trăit ? ” Spectacolul e o reconstrucție estetizată a unui proces de creație „devised-theatre”, care a presupus revizitarea trecutului sau anticiparea viitorului personal al fiecăruia dintre actorii-performeri. Spectacolul reprezintă o încercare de a răspunde la întrebarea „ce oferă valoare unei vieți?”.
