La Liber

Anul trecut prin toamnă m-a sunat Catinca Drăgănescu, directoarea interimară a teatrul Masca, și mi-a propus să fac ceva aici. Ce, rămânea de văzut, așa că după câteva zile i-am trimis o listă cu diverse propuneri și ea a ales-o pe cea pe care mi-o doream și eu: La liber, o serie de discuții pe teme fie ignorate, fie controversate, la care invitații să fie oameni pe care-i consider eu și interesanți, și cu ceva de zis (și au fost absolut toți, păcat că-s eu puțin nesimțit și nu știu să le mulțumesc suficient de mult că au venit).

Evident, la început habar n-aveam ce o să iasă – doar că mie-mi place să fac chestii fără să știu în ce mă bag, ceea ce probabil că s-a văzut la fiecare ediție. Adică și că mi-a plăcut, și că nu știam ce fac.

În astea 7 luni s-a vorbit despre multe: București, corectitudine politică, cum văd românii România, prieteni, scandaluri în teatru (a fost unul chiar aici, la Masca!), generația Z, sex. Și din fiecare dintre aceste discuții am rămas cu ceva. Nu doar ceva despre temă, ci și ceva despre viață. La concluzii nu s-a ajuns în nici una dintre discuții – dar nici nu trebuie; nu de-aia le fac, ci ca să descoperim, și eu, și spectatorii, că pe fiecare temă pot exista puncte de vedere diferite și totodată la fel de valide. Să adăugăm informații noi la vagoanele de informații pe care le avem deja. Să ne deschidem orizonturile în direcții despre care nici nu știam că există.

Sau mă rog, cam asta e ideea.