spectator-cetățean =
persoana care înțelege că participarea la cultură este parte din participarea la viața publică
școala spectatorului cetățean
Școala spectatorului-cetățean este un program inițiat de Teatrul Masca, dedicat celor interesați să înțeleagă mai bine cum funcționează cultura publică, care este rolul instituțiilor culturale într-o societate democratică și ce putere reală au cetățenii în raport cu acestea.
Pornind de la ideea că teatrul de stat este un bun public, finanțat din bani publici și destinat comunității, școala propune o schimbare de perspectivă: de la spectator ca simplu consumator de cultură, la spectator-cetățean, informat, implicat și conștient de rolul său civic.
Programul își propune să deschidă „cutia neagră” a instituției culturale și să creeze un spațiu de dialog onest între public și instituție. Participanții vor explora, prin întâlniri tematice, întrebări precum: cum funcționează o instituție publică de cultură, cine decide bugetele și politicile culturale, care este relația dintre instituție, autoritate și stat, ce înseamnă subvenția publică și de ce nu este un privilegiu, ce drepturi și ce pârghii are publicul pentru a influența deciziile care privesc cultura.
Școala nu este un curs de specialitate și nu presupune cunoștințe prealabile. Este un demers deschis, accesibil, care combină explicațiile legislative, studiile de caz, dialogul și reflecția critică, pornind de la realitățile concrete ale unui teatru public din România.
La finalul programului, participanții vor putea: să formuleze cereri de informații publice (Legea 544); să înțeleagă bugetul unei instituții culturale; să participe informat la consultări publice; să formuleze propuneri argumentate către autorități; să organizeze presiune civică legitimă (petiții, campanii, consultări); să distingă între.
Demersul își propune să transforme spectatorii pasionați în parteneri informați, capabili să înțeleagă mizele culturale, să pună întrebări, să susțină legitim cultura publică și să reacționeze atunci când aceasta este vulnerabilizată. Pentru că o cultură publică puternică nu poate exista fără un public activ, iar un public activ începe cu înțelegerea sistemului în care ea funcționează.
cu Radu Nica
cu Corina Șuteu
cu Mihaela Michailov
cu Bogdan Georgescu
cu Alexandru Ivănoiu