D’ALE CARNAVALULUI

 

D’ale Carnavalului 

După  piesele lui Ion Luca Caragiale, “D ale Carnavalului” și  “Conu’ Leonida  față cu reacțiunea”

(cu songuri de mahala, patriotice și de iubire)

O mahala liniștită. Felinarele se aprind îndată ce se lasă noaptea, oamenii se pregătesc de culcare. Singuratec, frizerul Nae intră în Cârciumă la una mică pentru a-și pregăti întâlnirea cu noua sa descoperire, Didina. Totul este liniștit. Dincolo de fereastra unei mansarde Efimiță și Leonida se pregătesc să citească gazetele, ca să vadă cum mai stă opozitia. Ipistatul se lasă fulgerat de sonoritățile splendide ale port tabacului cu muzicuță. Pampon se duce să joace concină, cu câștigul garantat de valeții ascunși în manșete. Catindatul suferă din ce în ce mai zgomotos de o sinistră durere de măsele, căreia nu-i poate găsi niciun fel de leac, deși încearcă. Și totuși o furtună stă să se nască. În cămăruța ei spartană, Mița, după ce l-a trimis la Ploiești pe Crăcănel, sperând că Nae va da curs bilețelului pe care i l-a trimis, văzând că nu apare, își dă în cărți și nimic bun nu se arată. Este cât se poate de clar că iubitul ei cade la vreme de seară, la așternut cu o damă de verde. Nae și Didina se iubesc fulminant, dar asta nu poate rămâne jos. Pampon află, Crăcănel bănuiește, Didina știe, Iordache – calfă de frizer și confidentul aventurilor lui Nae – aleargă disperat pentru a salva ce se mai poate salva. Carnavalul năvălește peste toți și toate, amestecă pasiunile, le dozează savant cu băutură și, când totul se termină cu bine, nu mai rămâne nimic de făcut, decât ca toată lumea să reia ceea ce dezbat gazetele lui Leonida: eternele teme ale țării și patriotismului. Căci ca la noi la nimenea! Fie pace, fie război, noi mergem printre sinuoasele cărări ale istoriei fluturând un steag pe care stă înscris cu litere aurite: “Trăiască bășcălia”!

 

Vârsta recomandată: +16 ani

 

D’ale Carnavalului 

După  piesele lui Ion Luca Caragiale, “D ale Carnavalului” și  ” Conu’ Leonida  față cu reacțiunea”

(cu songuri de mahala, patriotice și de iubire)

Carnavalul este o realitate alterată, o lume inversă, o lume în care haosul este domnitor și inițiator al tuturor gândurilor, cuvintelor și gesturilor posibile, o sarabandă a lucrurilor anapoda care stârnesc un râs eliberator. Toate personajele sunt cuprinse de această stare specială și absolut toate caută un anume echilibru în noua realitate, aceea în care masca face parte din chiar machiajul cotidian. Care ar fi acel punct care să facă lumea mai dreaptă, mai sigură, mai demnă de trăit? Iubirea!

Mița își asigură traiul lângă o rublă ștearsă, așa cum este Crăcănel. Situația în sine nu este prea amuzană, desigur, dar ea recuperează în revoluționara ei dragoste față de Nae. Didina adoră să fie în pielea ei de smiorcăită, dar nu o poate face lângă bătrânul și mitocanul Pampon ci, evident, lângă pomădatul Nae. Sursă de conflict? Doar aparent, deoarece amândouă vor acorda credit iubirii pătimașe, ocolind fireasca tentație a posesiunii absolute. Niciuna dintre ele nu se poate considera stăpână peste interesul amoros al lui Nae dar fiecare dintre ele se resemnează cu iubirea pe care o primește, drămuit.

Fifina, culme a generozității, iubește pe toată lumea, cu un plus pentru Iordache. Luiza este tulburată după același etern frumos Nae. Catindatul investește în Luiza imagini de o apocaliptică frumusețe. Ipistatul se bucură de nurii Saftei, efluviind pe sonoritățile dulcege ale porttabacului cu muzicuță. Lampagiul cântă despre iubiri de altădată, Efimița nu-și mai amintește decât vag despre ce este vorba, și atunci când o face, o apucă un somnambulism feroce. Leonida se rezumă la iubirea pătimașă pentru patrie, pentru demnitate, și la ideea de iubire în sine. Cântăreața își îneacă în alcool o iubire dementă și nefericită. Iordache iubește și el, dar mai ales varza calită, de care, în mod firesc, nu are parte. Nae nici nu are vreme să mediteze asupra iubirii, pentru că el este un pragmatic, el iubește pur și simplu. Nici Crăcănel și nici Pampon nu fac excepție. Ei nu cer decât fidelitate și o au în sensul tradiției, adică una de bășcălie absolută.

Este un teritoriu al junglei, cu călduri nebune și primejdii pe măsură, dar care nu fac decât să împingă pe oameni să acționeze fără cel mai mic gând la consecințe. Și apoi, ce consecințe ar putea fi? Zeul Iubirii este generos, alcoolul este fratele lui geamăn, iar oamenilor nu le rămâne decât să se bucure de viață.

Carnavalul este acea sărbătoare în care rolurile principale sunt jucate de cei care au dus tava toată viața. În carnaval este permis orice, este permisă visarea mai ales, este permis să crezi că ești iubit, că poți iubi pe cine nici cu gândul n-ai gandit!

Vârsta recomandată: +16 ani

Distribuția:

Iancu Pampon – Sorin Dinculescu
Didina Mazu – Alina Crăiță
Mița Baston – Cristina Panait
Mache Răzăchescu, ce-i mai zice și Crăcănel – Valentin Mihalache
Nae Girimea – Mădălin Mladinovici
Cântăreața – Dora Iftode
Fifina – Sonia Kalman
Luiza – Cristina Albișoru
Catindatul -Andrei Gurlui
Iordache – Alexandru Cruceru
Lampagiul – Laura Dumitrașcu-Duică
Safta – Vera Brătfălean
Ipistatul – Alexandru Iordache

și

Efimița – Anamaria Pîslaru
Conu’ Leonida – Mihai Mălaimare

Realizatori:

Scenariul, songuri și regia – Mihai Mălaimare

Scenografia – Sanda Mitache

Muzica – Răzvan Alexandru Diaconu

Corepetitoare – Ana Dubyk



Parteneri si colaboratori:

Un proiect dezvoltat de
Superior Media