Teatrul Dramaturgilor Români

24 august, ora 19:30 (amfiteatrul MASCA) (Spectacol nerecomandat persoanelor sub 16 ani) Bilete

***********************************************************************************************************************************

Șase comedii ușoare pentru oameni triști e un șirag de perle culese de pe fundul unei mări poluate; perlele sunt curate și limpezi în miezul lor însă scoicile acelea care le-au produs sunt bolnave și triste, aproape că seamănă cu oamenii culegători: preocupați, lacomi, grăbiți și egoiști.

 

Oameni și perle, fiecare contaminând imperfect pe celălalt, fără iubiri absolute, fără eșecuri insuportabile, toate amestecate într-o poveste ocean în care nimeni nu se simte cu adevărat acasă. Am scris piesa aceasta într-una din călătoriile mele după perle, înfrigurat ca aș putea să nu le găsesc și îngrijorat că, descoperindu-le, nu aș fi știut ce să fac cu ele. Nu știu nici acum, n-o să știu niciodată. La ce bun? Când găsești o comoară se întâmplă întotdeauna ca, la final, să nu-ți mai aparțină, să apară de nicăieri altcineva și să ți-o răpească, iar tu să rămâi doar cu amintirea descoperirii și cu degradeurile de real și ireal care o colorează. Doamnelor și domnilor, eu le-am adus la suprafață. Luați-le, sunt ale dumneavoastră.”

ȘTEFAN CARAMAN

Durată spectacol: 1h

***********************************************************************************************************************************

Distribuția:

El: RĂZVAN VASILESCU

Ea: LETIȚIA VLĂDESCU

Realizatori:

de ȘTEFAN CARAMAN

Regia: ALEXANDRU NAGY

Coloana sonoră: DANI IONESCU

***********************************************************************************************************************************

Foto: Ciprian Vidroiu

25 august, ora 19:30 (amfiteatrul MASCA) Bilete

***********************************************************************************************************************************

În spectacolul-confesiune NU SUNT EU, Maia Morgenstern împărtășește cu tandrețe, nostalgie și umor povești din copilărie și carieră. Imaginea părinților, „amintirea lor veșnic binecuvântată” și lecțiile prețioase despre demnitate și onoare conturează un tablou emoționant în destinul creator al unei artiste de excepție.

Timp de o oră și jumătate, însoțiți de muzica live, spectatorii vor fi purtați într-un carusel al amintirilor, confidenți de încredere pentru secrete nemărturisite, părtași ai bucuriilor mici și mari, martori ai unor situații nedrepte prin care „o elevă ce nu voia altceva decât să fie cum sunt ceilalți copii” a fost nevoită să treacă.

„În ziua în care am îmbătrânit, am plâns. Un pic. Știu eu de ce. În ziua în care am îmbătrânit, am obosit un pic. Am respirat greu și m-am rezemat de un copac. Am respirat și am uitat unde am plecat. Și-am râs, nu știu de ce. A fost frumos.”

Durată spectacol: 1h30′

***********************************************************************************************************************************

Un spectacol cu Maia Morgenstern

Direcția de scenă: VICTOR IOAN FRUNZĂ

Scenografia: ADRIANA GRAND

 

Orchestra:

COSTEL BOGDAN LIFȘIN (acordeon)

MIHAI PINTENARU (clarinet)

RODICA GANCEA (vioară)

MIHAI ALEXANDRU MURARIU (pian)

 

Profesoară: CORINA BĂJENARU

***********************************************************************************************************************************

Acest “nu sunt eu” vine, în primul rând de la situaţiile, deloc puţine, în care fetiţa sau adolescenta, arătată cu degetul vinovăţiei, se detaşează de o vină pe care nu o recunoaşte şi nu o are, şi mai apoi de faptul că actorul pe scenă este actor, iar personajul rămâne personaj. Îmbrăcată ca o şcolăriţă, în uniformă neagră cu guleraş alb, şosete albe, dar cu pantofiori roşii, roşii, strălucitori, şi la gât cu o stea de mare roşie, Maia îşi schimbă vocile şi mişcările precum vârstele. E şi mama sau tata sau profesoara, dar e şi copila sau adolescenta. E cumva Maia pe care o ştim: căreia îi place să cânte, să danseze, să se manifeste într-o deplinătate excesivă uneori, şi totuşi alta, pentru că acolo este trăire şi retrăire. Cristina Smadea - Emoție și trăire maximă cu Maia Morgenstern
Se vorbește cu dor și recunoștință despre părinți, modele de viață, amândoi absolvenți de matematică, risipiți și sfârtecați de tăvălugul istoriei, niciodată îngenuncheați. Momentele din copilărie, din adolescență se întrepătrund cu dramele familiei extinse, de dinainte și de după 1944. Subiectele dureroase ale istoriei, Holocaustul, deportările în Siberia, epurările staliniste, lagărul comunist cu față umană străpung destinul personal, realitatea istorică devine emoție prin puterea evocării, croindu-și drumul spre neuitare. Fărâme din istoria personală a Maiei, derulată onest și convingător, se regăsesc în fiecare dintre noi.Alina Maer - 'Nu sunt eu'

***********************************************************************************************************************************

Foto: Ciprian Vidroiu & Oana Monica Nae

Parteneri si colaboratori:

Politica de cookie | Politica de confidentialitate

Un proiect dezvoltat de Superior Media