ACTORUL

actorul_01

Actorul

premiera 23 noiembrie 2007

 

 

“ACTORUL meu se întoarce pentru că îmi era dor de scenă, așa cum o știam eu, așa cum am învățat eu să o iubesc.”

“Eu… după ce s-a tot scris că-i interpretez pe alții, m-am decis să mă interpretez pe mine însumi. În seara asta voi juca rolul Actorului, așadar… eu fiind textul, vă rog să mă citiți”!

 ACTORUL meu se întoarce după 20 de ani! E mai bătrân, mai chel, mai gras. Mai înțelept? Nici vorbă!

Am atât de multe lucruri de făcut că, din acest punct de vedere, al înțelepciunii adică, nu am avut timp să evoluez.

Ma uit însă în jur și descopăr cu stupoare că nici lumea nu a evoluat în vreun fel, că lucrurile sunt tot așa, ca atunci în ’86, cand l-am jucat pentru prima oară. I-am cerut degeaba lui Dinescu să modifice textul, el este la fel de autentic, de viu și de adevărat ca atunci. Vorbeam atunci de mizeria vieții unui actor? Cu nimic nu s-au ameliorat lucrurile, doar că netalentații și rândașii teatrelor au mai mult tupeu, mai multă neobrăzare și se consideră, culmea, apărătorii marelui talent românesc, când ei sunt, eventual, pietonii anonimi și inutili ai acestei autostrăzi.

actorul_06

Nerecomandat copiilor sub 18 ani!!

Distribuția:

Actorul – Mihai Mălaimare

Pianistul – Mircea Tiberian

Realizatori:

Regia: Anca Dana Florea
Text: Mircea Dinescu
Scenografia: Sanda Mitache

 

 “Actorul” se întoarce după 20 de ani

Spectacolul de acum, în care textul lui Mircea Dinescu își păstrează spre surprinderea tuturor actualitatea, aduce însă ceva nou. În locul unei simple benzi de magnetofon, muzica este cântată live de artistul Mircea Tiberian. Acesta vine dintr-un domeniu muzical aparte: jazz-ul, apropiat în esență de teatrul pe care îl pro­pune Maălaimare prin li­bertatea deplina a construcției dis­cur­sului muzical. Tiberian are propria sa po­veste de spus publicului și o face într-un mod remar­ca­bil. El a ințeles “is­toria Acto­rului, ne­bunia sa frumoasă” și, dând dovadă de un talent indiscutabil, cu atât mai mare cu cât însoțește un om de o elegantă de­licatețe, a de­venit Pianistul într-un spectacol ce reunește destinele, într-un fel ase­mănătoare, a doi mari creatori contemporani. Hohotul de râs al celor doi se topește firesc în durerile lor, în speranțele lor, în viața lor pe scenă.

În urmă cu douăzeci de ani, Mihai Mălaimare, atunci actor al Teatrului Național din București, aducea în fața publicu­lui un spectacol unic: un one-man show provocator care în scurt timp s-a dovedit a fi un mare succes. Spec­tacolul avea doua părți: prima era scrisă pe un text de Mircea Dinescu și umplea de hohote de râs Sala Amfiteatru; a doua parte se constituia într-o profesiune de credință a unui tânăr actor care credea cu tărie într-un altfel de teatru: teatrul de imagine, teatrul direct, în care textul este chiar Actorul.
(ZIUA – Cristina Spiridon)

Parteneri si colaboratori:

Politica de cookie | Politica de confidentialitate